Traditii si obiceiuri romanesti de nunta, in functie de regiune

Traditii de nunta in Banat

Nunta reprezinta cea mai importanta sarbatoare traditionala a banatenilor, fiind un eveniment la care partipa cu drag intreaga comunitate. Obiceiurile de nunta, in parte transmise din generatie in generatie, in parte ramase doar in amintirea colectiva, sunt cele care confera importanta si grandoare, nuntii in sine.
Evenimentul incepe cu „chemarea” la nunta, echivalentul invitatiilor de nunta de astazi, facute de cavalerii de onoare, numiti „givari” in Banat. Rolul strigarilor era de a anunta casatoria tinerilor in sanul comunitatii si de a evita piedicile puse in calea unirii acestora.
Ca si in alte zone ale tarii, mirele trebuie sa mearga sa-si ceara mireasa de la parinti, care il pacalesc pe acesta, aducandu-i alte femei pe post de mireasa.
Nunta propriu-zisa o reprezinta binecuvantarea data tinerilor de catre preot in biserica si ospatul care urmeaza.
Conform unei superstitii banatene, daca mireasa nu doreste sa aiba copii imediat, trebuie sa arunce boabe de mac in biserica. Atentie insa: numarul boabelor aruncate va fi egal cu numarul anilor ce vor trece pana cand mireasa va avea un copil.
In timpul petrecerii de nunta, nuntasii si mirii se ospateaza cu bucate traditionale si danseaza impreuna horele si jocurile traditionale. Dintre acestea, in Banat este pretuit jocul miresei cand invitatii pun bani la bataie (se intrec in a oferi mai multi bani miresei) si toata lumea se prinde in hora.
Ritualurile ce consfintesc nunta traditionala in Banat nu se termina odata cu seara nuntii. A doua zi, mirii trebuie sa mearga la nasii de nunta cu un cadou, pentru a le multumi ca au acceptat sa le fie parinti spirituali.  
Tot a doua zi, traditia spune ca tinerii casatoriti trebuie sa mearga la o fantana aflata la o rascruce de drum si sa scoata o galeata de apa. Ulterior mirii trebuie sa toarne apa oamenilor de pe strada, spalandu-i pe maini si fiind rasplatiti cu bani de catre acestia.
Banatenii din ziua de azi respecta in mare parte structura traditionala a unei nunti, adaptata insa obiceiurilor „importate”. Totusi, oricat de moderna ar fi nunta, de la nicio petrecere nu vor lipsi melodiile populare banatene sau jocul miresei.

Traditii de nunta Moldova

 Nunta moldoveneasca reprezinta o adevarata sarbatoare in comunitate, intreg satul participand la acest ceremonial important pentru a primi o noua familie in sanul sau.

In Moldova, pregatirile pentru nunta incep cu invitatia facuta de vornici si miri, care strabat tinutul calare pentru a invita la nunta pe toti cunoscutii.

Traditia cere ca nunta sa se tina duminica, iar faina pentru bucatele de la ospatul nuntii sa fie cernuta miercuri, in timp ce sambata trebuie sa se joace „vedrele” la casa mirelui.

Tot inainte de nunta, cand mirele indeplineste ceremonialul barbieritului,mireasa trebuie sa il stropeasca cu busuioc inmuiat in apa, pentru a-l proteja de rele.

Urmatorul pas in ceremonialul traditional al nuntii moldovenesti este ritualul prin care mirii isi cer iertare de la parinti, pentru ca se casatoresc si pleaca de acasa. Dupa ce parintii ii iarta, are loc o petrecere la care viitorii soti nu au voie sa participe.

La fel ca in Muntenia, moldovenii impodobesc bradul pe care apoi alaiul mirelui il aduce la casa miresei atunci cand vine sa o ia si sa o duca la biserica pentru cununie.

Specific Moldovei din vremurile trecute este ca mirii sa-si aleaga mai multe perechi de nasi, in functie de avere si pozitie in societate. Astfel, mirii ce proveneau din familii cu stare aveau mereu cel putin 3 perechi de nasi de nunta, in timp ce cei mai saraci se multumeau doar cu 2 parinti spirituali. Inainte de petrecerea propriu-zisa, mirii moldoveni obisnuiau sa spele mainile nasilor, in semn de respect.

O alta traditie specifica zonei Moldovei este datina ce presupune ca mireasa sa se duca sa ia o galeata de apa de la prima fantana de pe strada. Aceasta trebuie sa inmoaie un buchetel de busuioc in apa si sa stropeasca fetele nemaritate din alaiul ei cu el, pentru ca aceastea sa se casatoreasca cat mai grabnic.

Ospatul principal din noaptea nuntii este insotit de muzica si dansuri populare, dintre care nu trebuie sa lipseasca hora moldoveneasca si polca.

Cadourile sau darul in bani sunt oferite de nuntasi odata cu ceremonialul despodobitului miresei, cand aceasta schimba voalul de mireasa pe o broboada de femeie casatorita.

Nunta se incheie cu mirele care isi ia sotia in brate si o trece pragul casei lor, inchizandu-le usa in nas, tinerilor care ii petrec cu chiuit si voie buna pana in prispa. Acest obicei este indeplinit cu rigoare deoarece conform supersitiilor sub pragul casei se ascund spirite rele, iar mirele o ia in brate pentru a o feri de ele, in timp ce tinerii ii insotesc pentru a se asigura ca au ajuns cu bine in noul lor camin.

Astazi, o buna parte din datinile de nunta s-au pierdut sau au fost inlocuite cu traditiile occidentale precum aruncatul buchetului sau jartierei. Totusi, in anumite zone nunta inca mai pastreaza carisma sa de pe timpuri, iar mirii care vor sa se bucure de nunta lor cu aceeasi intensitate cu care o faceau pe vremuri moldovenii, oameni veseli si de viata, pot oricand sa se reintoarca la frumoasele lor datini populare.

Traditii de nunta in Maramures

Pregatita in cele mai mici detalii si tinand cont de toate superstitiile, in Maramures, nunta  inca se mai face dupa reguli nescrise, transmise din generatie in generatie.

Pe vremuri, primul pas spre o nunta ca la carte, era petitul fetei de catre fecior. Acesta trebuia sa vina la casa ei si sa se prefaca a vrea sa cumpere fan, otava, malai sau grau. Un raspuns afirmativ din partea familiei fetei insemna ca acestia sunt de acord cu maritisul lor, iar pentru a-i comunica un raspuns negativ, se obsinuia ca petitorului sa i se spuna ca au numai paie de ovaz de vanzare. Astazi, petitul se reduce la intelegerea tinerilor intre ei in privinta casatoriei si acordul formal al familiilor.

In trecut, nunta incepea cu ceremonia „credintei”. Conform traditiei, logodnicii mergeau la casa preotului pentru o obtine binecuvantarea. Aici ei faceau schimb de verighete si „dadeau mana”, adica isi faceau promisiunea de a se casatori. Ulterior, viitorii miri si prietenii apropiati merg la casa fetei sa petreaca. In timpul petrecerii, verighetele mirilor se ascund intr-un blid plin cu grau, iar despre cel ce o gaseste primul se spune ca va avea noroc si va fi cocosul in casa.

In Maramures, ca si in alte regiuni, se practica anuntarea nuntii prin sat si impodobirea steagului de nunta, simbol al vitalitatii si puterii masculine. In plus, maramuresenii pregatesc si „impletirea cununii”  miresei, in cadrul unei petreceri a fetelor. Cununa miresei e impodobita cu ciucurei si oglinzi, oglinzile simbolizand viitoarea viata frumoasa si stralucitoare a mirilor.

Urmeaza apoi gateala miresei. Inainte de a se imbraca cu hainele de nunta, aceasta trebuie sa se imbaieze in apa „neinceputa”, abia scoasa din fantana, in care se puneau banuti de argint, ca semn al cinstei sale si pentru a-i aduce noroc.

In Maramures, spre deosebire de alte regiuni, mirii vin la biserica cu alaiuri separate, chiar si dupa sluja plecand tot separat. Mai mult, uneori chiar si petrecerile de nunta aveau loc separat. Astazi insa alaiul se uneste atat pe drumul spre biserica, cat si la petrecerea de nunta.

Pentru a atrage norocul, datina cere sa se arunce cu grau atat peste miri cat si peste nuntasi.

Dansul este inaugurat de jocul miresei, obicei ce presupune oferirea unei sume de bani intr-un blid, pentru a castiga onoarea de a dansa cu mireasa. Un alt joc important este „jocul gainii”, cand este adusa nasilor o gaina impodobita pe o tava. Desi este un dar, nasii trebuie sa plateasca pentru ea, femeii care o aduce dansand si chiuind.

Maramuresul este un tinut care se mandreste cu traditiile sale. Multe din ele s-au pastrat si astazi, pentru ca maramuresenii traiesc intens semnificatia nuntii si o sarbatoresc conform traditiei populare, cea care insufleteste fiecare eveniment al vietii.

Traditii de nunta in Oltenia

 Oltenia, strabatuta de raurile Jiu si Olt, strajuita de apele tumultoase ale Dunarii si de neclintitii Carpati Meridionali, cu oamenii sai plini de viata pastreaza inca vie atmosfera satului romanesc si a traditiilor sale. Chiar daca multe datini au disparut din viata orasenilor, oamenii inca se feresc sa incalce superstitiile legate de nunta si respecta cuvantul generatiilor trecute.

Astfel, oltenii isi aleg drept nasi de nunta nasii de botez ai mirelui, pentru a-l feri pe acesta de blesteme, iar voalul miresei, lumanarile si floarea din pieptul mirelui trebuie neaparat sa fie cumparate de nasi.

In prezent, putini miri se imbraca in port popular la nunta, iar invitatiile se trimit cu mult timp inainte, insa pe vremuri portul era obligatoriu iar nunta tinuta in mod traditional duminica, era anuntata in sat in aceeasi saptamana, de obicei joia si sambata.

Impodobirea bradului de nunta, obicei regasit si in Moldova si Muntenia, se face de catre prietenii mirilor, care trebuie sa ii puna in varf o sticla de tuica sau un cozonac. Pe drumul spre casa miresei, alaiul mirelui "joaca bradul", dupa care acesta este lasat la poarta noului camin al tinerilor casatoriti, pana ce se usuca.

De asemenea, se mai obisnuieste ca in dimineata de dupa nunta, mireasa sa fie "adapata". Aceasta trebuie sa mearga la o fantana din sat si sa rastoarne o galeata cu apa, in care este pus bradul si din care se rup si se impart crengute nuntasilor.

O etapa importanta in desfasurarea nuntii o reprezinta si imbracatul miresei. Traditia cere ca aceasta sa fie imbracata cu fast, insa cei prezenti o bocesc pentru ca se desparte de familie, dupa care petrec jucand sarbe si hore. Conform traditiei oltenesti, mireasa trebuie sa fie impodobita cu margele pe frunte si o cununita din flori si voal pe cap.

Interesant e faptul ca in Oltenia, adesea, fata locuieste cu viitorul sot inca de la logodna, dar aceasta se duce special la casa parintilor pentru gateala si bocitul miresei .

In ceea ce priveste ospatul de nunta, in Oltenia se obisnuia sa se dea doua mese : una in casa miresei pe timp de zi si petrecerea mare in casa mirelui, odata cu lasarea serii.

De asemenea, specific zonei este faptul ca mirii nu stateau la masa cu restul nuntasilor si trebuiau sa bea din aceeasi sticla de vin si sa manance impreuna din acelasi blid, folosind o lingura de lemn pentru a invata sa imparta totul.

Traditii de nunta in Dobrogea

In Dobrogea, nunta tine cateva zile, incepe joi si se termina duminica. Cu toate acestea, mirii se vad pentru prima data sambata. Inainte de nunta, nasa vine acasa la mireasa, ii inchina voalul deasupra capului si i-l pune provizoriu pe cap. In ziua nuntii, tot nasa este cea care fixeaza voalul pe capul miresei.

Potrivit traditiei, daca ploua in ziua nuntii, este semn de noroc. Barbatii care doresc sa aiba o sotie ascultatoare trebuie sa se aseze pe rochia ei de mireasa, cand sunt ingenunchiati in biserica.

Traditii de nunta in Muntenia

In Muntenia, deasupra capului miresei se rupe un colac. Nasa este cea care trebuie sa faca acest lucru inainte ca alaiul sa plece spre biserica.
In Muntenia, miresei i se ia voalul in timpul nuntii si acesta este inlocuit cu un batic. Trecerea de la voalul de mireasa la batic simbolizeaza noul statut de sotie. Voalul este dat fetei care va prinde buchetul de mireasa.

Tot aici, mireasa isi scrie pe talpa pantofului numele fetelor nemaritate care participa la nunta. Traditia spune ca atunci cand pe talpa ramane un nume inca vizibil, acea fata se va marita prima.

In Muntenia, la tara, mirele si prietenii lui impodobesc un brad care este tinut in fruntea alaiului de nunta. Dupa sfarsitul nuntii, bradul se aseaza la usa tinerilor casatoriti pana cand se usuca.